Ștefan Catargiu a îndeplinit funcția de membru al Căimăcămiei de Trei din Principatul Moldovei în perioada 1857 - 20 octombrie 1858. S-a născut în 1789 într-o influentă familie de boieri moldoveni.

Catargiu era proprietarul moșiei de la Tupilați din ținutul Neamț. În anul 1819 vornicul Catargiu a obținut printr-un hrisov dreptul de a înființa tîrguri și iarmaroace, aici construindu-se Hanul Ancuțe. Hanul se afla în marginea unui sat care s‑a strămutat apoi pe moşia boierilor Catargiu. Cum hanul se afla la o încrucişare de mari drumuri comerciale - drumul Siretului şi drumul care lega Iaşul de Piatra Neamţ sau Tîrgu Neamţ (prin Tupilaţi) - se construieşte un han nou, ce va servi şi ca staţie de poştă.

În anul 1838 Ștefan Catargiu ocupă dregătoria de vornic; în 1843 era Ministru al Dreptății (mare logofăt), dovedindu-se un boier loial domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849).

În perioada 1857 - 20 octombrie 1858 Ștefan Catargiu a fost membru al Căimăcămiei de Trei (alături de Anastasie Panu și Vasile Sturdza), care administra Moldova. În timpul căimăcămiei a urmărit scopul afirmării independenței Principatului Moldova, opunîndu-se unirii cu Valahia. Cum ideile sale nu au găsit susținere la ceilalți doi caimacami s-a retras din căimăcămie la 20 octombrie 1858, fiind înlocuit de I. A. Cantacuzino.

A încetat din viață la 2 septembrie 1866 și a fost înmormântat în curtea Bisericii din satul Tupilați pe care a construit-o în anul 1811.